Frumusetea n-a fost intotdeauna... frumoasa. Iata cateva lucruri nebunesti si de-a dreptul ciudate pe care oamenii obisnuiau sa le faca in numele frumusetii de-a lungul istoriei.
1. Termenul pentru makeup artist in hieroglifele egiptene este derivat din radacina "sesh", care inseamna "a scrie, a grava". Aplicarea machiajului era luata destul de in serios la vremea respectiva: era necesara aceeasi acuratete pentru a picta buzele ca si pentru a scrie un text. Si cand spunem text ne referim la scrijelirea unor simboluri in stanca, nu tastarea unor mesaje pe iPhone.
2. Parfumul era un element central pentru civilizatia egipteana si era folosit atat in scopuri cosmetice cat si medicinale. Spre exemplu, Kyphi, unul dintre cele mai faimoase parfumuri egiptene, facut din flori, miere, vin si fructe de padure, era preparat si ca bautura pentru a vindeca plamanii, intestinele si ficatul. Totusi, nu te grabi sa dai pe gat o sticla de Chanel No. 5 pentru a viondeca urmatoarea durere de cap.
3. In Grecia antica, cea mai apreciata culoare de par era blondul. Totusi, blondul natural e foarte rar printre femeile elene, probabil de aceea era considerat atat de frumos, fiind exotic. Femeile obisnuiau sa-si decoloreze parul folosind extracte din plante sau arsenic. De asemenea, isi spalau parul cu un amstec de cenusa, ulei de masline si apa.
4. Femeile s-au jucat de-a propria cosmeticiana inca din Evul Mediu, cand foloseau tot felul de mancaruri ca produse de infrumusetare. Laptele batut era aplicat pe acnee. Sucul de castraveti indeparta pistruii, in timp ce urzicile fierte erau folosite pentru un ten moale si neted. Femeile chiar incercau sa indeparteze ridurile cu ajutorul alifiilor fabricate din ceara si ulei de migdale sau grasime de crocodil.
5. Pacat ca extensiile nu erau disponibile in timpul Perioadei Heian cand frumusetea unei femei din Japonia era judecata in functie de lungimea parului ei, din moment ce idealul era considerat cu aproximativ 60 cm mai lung decat talia ei.
6. In timpul Renasterii in Italia femeile isi inroseau buzele si pometii cu o mixtura de carmaz, lemn de santal sau cinabru, cu ceara sau grasime. Procesul de aplicare era complex, dar culoarea rosie dura mai bine de o saptamana, chiar daca se spalau pe fata zilnic.
7. In ciuda faptului ca era numita "Perioada de Aur a Spaniei" sa ai pielea bronzata era o adevarata greseala de frumusete pe vremea respectiva. Pentru a-si mentine tenul ca de portelan, tinerele femei mancau argila, chiar daca adesea provoca anemie sau cloroza. La sfarsitul secolului 18, femeile de la Curtea Frantei, precum Maria Antoaneta, erau de asemenea obsedate sa aiba un ten alb, fara pata. Obtineau acest lucru cu straturi groase de pudra alba (facuta din orice de la grafit alb si talc de os pulverizat) combinata cu ceara, ulei de balena sau ulei vegetal pentru a-i oferi machiajului o consistenta grasa care sa se intinda bine pe ten.
8. Rujul era considerat un lucru esential pentru asistentele din cel de-al Doilea Razboi Mondial, atat pentru a le reaminti femeilor ca erau intai femei iar apoi cadre militare. Desi majoritatea expertilor sustin ca barbatii se excita foarte tare atunci cand o femeie poarta ruj rosu.
9. Inainte ca L'Oreal sa lanseze primul fixativ de par in anul 1960, femeile trebuiau sa aleaga intre briliantina unsuroasa sau selac dizolvat in apa si alcool, pentru a isi modela parul.
10. Un studiu din 1991 arata ca femeile care angajau make-up artisti si fotografi profesionisti aveau cu 30% mai multe sanse sa castige alegerile, pur si simplu pentru ca-si pensau sprancenele, purtau anumite bluze colorate si zambeau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu